mementos

smile-fake-in-pictures-3502

 he’s out, ridding like a madman, delivering thoughts and bad decisions to whom cross his eyes. he never felt more like in a competition between now and then.

 she’s out there. time is a strange path to follow either you are prepared or not. one day she will be back , i hope she will remember where  is that.

 they pay big time, back and forth, untill they dont know anymore the value of the last thing they desired and bougth, it’s simply  slips out of their minds once they’ve had it. trash bad mementos, cause there’s more in the waiting line.


listen to them here

saw them  from  up here√

 




dansul ei

 

rain_dance_03_by_fbuk

ceasul pâlpâie 2:54, e odihnit, pleoapele nu se chinuie să inchidă priveliştea. ca într-un lanţ de diapozitive:  zâmbeşte  la  film, îl  opreşte, încearcă o piesă, nu are răbdare,  porneşte iar imaginea, încremeneşte pentru câteva minute, îi scapă interesul. ”liniştea şi singur eu”. Noaptea are impresia că face prea multă gălăgie. se îndepărtează de pat. ”Chiar şi dincolo de  geam  ea e  rece şi  furioasă. Priveşte! Atinge copacii  şi danseaza  în jurul lor, ca apucata. Se chinuie să-şi găseasca rostul. Se simte în plus. Când apare, toţi fug, se ascund”  gândeşte .

 

 

 

 

 

”o noapte frumoasă ca asta înveţi să o iubeşti în detaliu”

 

 

de zena holloway

 În mintea lui a devenit deja repetitivş şi secundele  şi visele, şi visele  rulează continuu. ”Am avut un vis în care ea dansa, straniu, încet şi magnific. Am încremenit, îţi imaginezi? Am încremenit visând şi era superb.” Îşi propteşte fruntea de geam. Afară ea se dezlanţuie, tropăie pe veranda. ” Şi-a înteţit dansul”.

Închide ochii şi o vede altundeva. O iubeşte în detaliu, căci marunt o desenează în minte în alt decor , sub altă formă. Îl inundă…

 

Evadează.  Pleoapele se chinuie să deschidă din nou priveliştea liniştitoare. Câtă grandoare! Sub apa.

print aicişi aici

 


îţi fac geam în colţ de lună

la nuit

la nuit

începe cam aşa

tu-ntinzi mâna şi prinzi ploaia când strănută norii. lumina difuză scapă, o  umbra o urmează, prelungită pe trotuar.
ştii, e graba nopţii de a întâlni ziua, acea romanţa inutil de scurtă. când stelele piperează şi apoi pălesc, fără gust. când luna ca nesimţita se zgâieşte goală şi pe măsură ce-o priveşti te cheamă şi parcă se apropie şi parcă te dezmiardă.

se-ncheie când pierzi momentul, ea pleacă, rămâi pe jumătate adormit şi doritor de grandoare. goneşti străzile printre lumini şi culori, goneşti şi-o pală de vânt te plezneşte. rămâi prins într-o secundă cât o zi şi-o noapte.

 

 

 

 

 

 

 

bonus VIDEO√

 

mai jos chris

chris

el(a) la 7

  copleşit de frigul de afară, îi comandă trupului să amorţească. se chinuie să-şi îndepărteze razele speranţei, vrea să se obişnuiască şi frumos pune geană pe geană. aşa, în asprimea dimineţii aşteaptă autobuzul, îi e somn şi tremură.
  autobuzul e gol, ce noroc! se aşează la geam, cu gluga trasă pe cap, muzica sună în urechi. se gândeşte la telefoanele din geantă, la vecina de lângă şi  dacă îi va semnala agitaţia lor. se răzgândeşte, ar vrea să fredoneze a nepăsare, ar vrea înapoi în pat. ce dimineaţa teribilă! cere soare.

‘care e numele tău, care-ţi e numărul’ aduce un zâmbet.
ascultă piese hip hop, o dinamizează. se gândeşte la necunoscutele zilei, îşi roteşte ochii pe trotuar, la casa de bilete, în zare, după autobuz. îi sar în ochi tenişii de lângă. nu le e frig?
autobuzul apare, relaxat, ce bine! ocupă un loc, ar fi vrut la geam. lângă, aceiaşi tenişi se zgâiesc la ea, ca pictaţi din călimară. îşi înalţă privirea, cât să prindă conturul unei figuri ascunsă de-o glugă.  schimbă direcţia. nu azi.

enervant un telefon se agita în geanta vecinului. şi insistă şi insistă şi tot insistă dar degeaba. îşi plusează volumul şi-l ignoră. nu azi.
circulaţia nu impune deloc probleme şi o rază aparută de nu ştiu unde, îi pică pe faţa. are soare.

||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||

bonus Parov Stelar VIDEO√

 

sar’na bogdan.

 

 

azi

nu poţi să dormi azi
agitate sunt zilele scuturându-se ca frunzele unui  copac rătăcit prin furtună. cu privirea cauţi cerul. picuri reci pocnesc textila  colorată şi se-nmoaie sub  greutatea umezelii.
te strânge ploaia şi cade repede pocnind trotuarul. ieri citeai pe iarbă, şi acum o striveşti desculţ.

imediat o lumină se aprinde şi apoi se stinge, ca un semnal, o închipuire de-a ta.
Aştepţi cuminte să-ţi fie frig, să te răcoreşti. Ceri cu gândul să ţină ploaia şi lumina aceea să nu se mai stingă.
Frumos ţi-a plouat azi!

 

by Arivan

by Arivan